Studiu clinic pentru controlul glicemic la tinerii cu diabet de tip 2

Creșterea ratei de obezitate în rândul copiilor este acompaniată de creșterea incidenței diabetului de tip 2 în rândul tinerilor.

Deoarece riscul de complicații microvasculare și macrovasculare la adulți crește odată cu durata bolii diabetice dar și cu lipsa unui bun controlul glicemic, sunt importante obținerea și menținerea unui bun control metabolic la tineri. Abordarea schimbărilor fiziologice și psihologice care apar în mod normal în perioada adolescenței necesită un nivel ridicat de implicare din partea familiei și face extrem de dificilă atingerea obiectivelor tratamentului în cazul adolescenților cu diabet. Aceste provocări sunt accentuate în rândul populaţiilor defavorizate, care sunt supra-reprezentate în rândul adolescenţilor cu diabet de tip 2.

Deși prevalența diabetului de tip 2 în cazul tinerilor este în creștere, există puține informații care să ghideze tratamentul. In cadrul acestui studiu clinic, cercetătorii au comparat eficacitatea a trei regimuri de tratament pentru a realiza un control glicemic durabil la copii şi adolescenţi cu debut recent de diabet de tip 2. Studiul Opțiunile de Tratament pentru Diabetul de Tip 2 la Adolescenți și Tineri (Treatment Options for Type 2 Diabetes in Adolescents and Youth -TODAY) a fost un studiu clinic, randomizat, multicentric, realizat cu support financiar de la Institutul Național de Diabet, Boli Digestive și Renale (NIDDK). Studiul TODAY a comparat monoterapia cu metformin cu două abordări alternative, una care combină metformin cu un al doilea agent farmacologic (rosiglitazonă) şi  una care combină metformin cu un program de intervenție intensivă asupra stilului de viaţă, cu scopul de a testa ipoteza că terapia de asociere iniţiată precoce, de la diagnosticul diabetului de tip 2 la tineri permite menţinerea unui control glicemic mai bun decât în cazul monoterapiei cu metformin. Criteriile de eligibilitate pentru înrolarea în studiu au fost: vârsta cuprinsă între 10 și 17 ani, durata diabetului de tip 2 (așa cum este definit de  Asociația Americană pentru Diabet) să fie mai mică de doi ani, indexul de masă corporală să fie cuprins sau mai sus de percentila 85 pentru grupul ajustat pentru vârstă și sex, test negativ pentru autoanticorpii asociați cu diabetul, valoarea măsurată a jeun pentru peptidul C mai mare de 0,6 ng/ml, disponibilitatea unui adult pentru susținerea activă a participării adolescentului la studiu. Copiii și adolescenții eligibili au început tratamentul cu metformin la o doză de maxim 1000 mg și minim 500 mg de două ori pe zi, atingând controlul glicemic  cu metformin în monoterapie (un nivel al hemoglobinei glicozilate mai mic de 8%, măsurat lunar, pentru cel puţin 2 luni), le-a fost furnizată educaţia standard de diabet zaharat şi s-a asigurat cunoașterea de către participanţi a materialului/ informațiilor şi a fost confirmată aderența la regimul de medicație al studiului precum şi participarea la vizitele programate. Înregistrarea participanților a început în iulie 2004 și s-a încheiat în februarie 2009. Monitorizarea a continuat până în februarie 2011, termen limită prestabilit care să permită perioada de studiu de minim 2 ani pentru toți participanții.

Obiectivul principal a fost de a compara grupurile de tratament în ceea ce priveşte timpul până la eşecul tratamentului, definit ca un nivel constant ridicat al hemoglobinei glicozilate (≥ 8%), pe o perioadă de 6 luni sau de decompensare metabolică persistentă (definită fie ca incapacitatea de a renunța la insulină în termen de 3 luni de la iniţierea decompensării sau apariţia unui al doilea episod de decompensare în termen de 3 luni de la întreruperea insulinei). Testarea hemoglobinei glicozilate a fost realizată la fiecare 2 luni în primul an și ulterior trimestrial. Aderența a fost determinată în baza  numărului de pastile care au fost distribuite și returnate complet, parțial sau deloc la fiecare vizită, cu un obiectiv de adereneță de cel puțin 80%.

Rezultatele primare ale studiului arată în primul rând că metformin în monoterapie asigură controlul glicemic de durată doar în cazul a jumătate dintre participanți, în al doilea rând, combinația de metformin și rosiglitazonă îmbunătățește controlul glicemic de durată; și în al treilea rând, metforminul combinat cu o intervenție/ modificare a stilului de viață nu a dat rezultate mai bune decât metformin în monoterapie în menținerea controlului glicemic. Diferențele între efectele celor trei tratamente nu se datorează diferențelor în aderența la tratament și nu au putut fi explicate prin caracteristicile de bază, efecte diferențiate asupra indicelui de masă corporală sau diferențele între grupurile de tratament în secreția de insulină, sensibilitatea la insulină sau compoziţia corpului.

Publicat la 29 aprilie 2012, New England Journal of Medicine

Link: http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMoa1109333query=featured_home#t=article