O vizită la diabetolog

Se spune adesea că, în cazul diabetului, pacientul însuși este cel care se îngrijește de sine, cel care are responsabilitatea de a administra tratamentul și care ia deciziile cu privire la acesta. Noi, ca pacienți cu diabet, trebuie să luăm zilnic zeci de decizii care ne afectează pe termen scurt glicemiile și starea pe care o avem în ziua respectivă: ce, când și cât mâncăm, cât sport facem, câtă insulină și când o administrăm. Dar nu despre asta vreau să vă vorbesc astăzi.

Astăzi aș vrea să vă povestesc câte ceva despre medicul diabetolog, sau mai bine zis, despre echipa medicală. Diabetul este o afecțiune autoimună, complexă, de multe ori există alte probleme asociate (tiroidita Hashimoto) sau complicații care trebuiesc urmărite. De aceea, de multe ori, nu există doar un medic pe care trebuie să-l vizităm. Așa cum noi nu putem avea singuri grijă de noi înșine, așa nici diabetologul nu are toate specializările necesare pentru a monitoriza singur un pacient cu diabet. Aici intervine echipa noastră medicală din care pot face parte medici de diferite discipline: un oftalmolog, un medic nutriționist sau dietetician, un endocrinolog, un psiholog, asistentele specializate în diabet și așa mai departe.

Uneori, membrii acestei echipe se află în același spital sau clinică, mai ales în cazul centrelor de diabet. Alteori petrecem o bucată considerabilă de timp pe drumul dintre cabinete sau în sala de așteptare, dar se merită orice efort pentru a avea grijă de noi cât mai bine.

Cel mai important membru al echipei cred că este diabetologul. El este cel care remarcă problemele atunci când apar și care ne îndreaptă spre alți medici specialiști, atunci când este cazul. El este cel care urmărește apariția complicațiilor, cel care are o imagine de ansamblu asupra noastră și a diabetului nostru, atunci când noi suntem prea concentrați să calculăm carbohidrați sau să ne luăm glicemia înainte de masă și să ne facem insulina.

Cred că e important să vedem diabetologul ca un aliat care ne poate ajuta, și nu ca pe cineva căruia să îi dăm socoteală. Mi s-a întâmplat să amân o programare la medic doar pentru că nu voiam să dau ochii cu diabetologul. De ce? Fie nu ținusem jurnalul de glicemii, așa cum mă rugase el, fie nu îmi luam glicemia înainte de fiecare masă, fie (și asta ceva mai recent) aveam o perioadă cu glicemii haotice și simțeam că eu sunt cea care trebuie să ajusteze dozele. Nimic mai fals. Rolul diabetologului nu este să ne judece, să dea pedepse pentru glicemii „proaste” și premii pentru cele „bune”. Cred că medicul ne este un aliat în lupta cu diabetul, căruia trebuie să îi cerem ajutorul atunci când ceva nu funcționează cum trebuie. Cu o singură condiție: trebuie să ne conformăm cerințelor acestuia. Nu sunt reguli impuse, nu sunt obligații. Nu ne obligă nimeni să ținem un jurnal de glicemii și să notăm cât și când mâncăm sau cât sport facem. Dar în acest mod putem oferi diabetologului și echipei noastre de medici niște date cu care să lucreze.

M-am simțit mult mai liniștită atunci când am realizat asta. Aveam glicemii proaste, iar stressul că trebuie să îi dau singură de capăt înrăutățea situația. Mi-am dat seama că nu o să reușesc și că ar fi mai bine să cer ajutorul diabetologului. Iar săptămâna în care am ținut jurnalul de glicemii, așa cum îmi recomandase medicul, lăsându-i lui munca de a analiza datele și a ajusta dozele, a fost o pauză bine venită.