Diabet + Sport = ? (partea 2)

continuare articol saptamana trecuta, vezi partea 1 aici

Zahăr sau glucoză

În primul rând, fie că e vorba de o plimbare în parc, o alergare, badminton, o tură cu bicicletă, NU plec din casă fără zahăr/glucoză/dextroză în caz de hipoglicemie. Și glucometrul. Și insulina rapidă. Dacă merg la sală, zahărul vine cu mine în sală, împreună cu cheia de la vestiar și prosopul, pentru că la o glicemie de 40 mg/dl, distanța dintre sală și vestiar e mult prea lungă.

Măsuri de siguranță

Apoi, dacă sunt singură, iau brățara medicală sau cartonașul pe care scrie că am diabet și numărul de telefon al soțului/medicului.

Teste, teste și iar teste

Îmi testez glicemia înainte de a pleca de acasă. Testez din nou când ajung la sală/în parc/pe teren (glicemia recomandată înainte de sport e 150-250 mg/dl). Nu fac sport în nici un caz dacă am hipoglicemie. Dacă nu am hipoglicemie dar glicemia e mai mică de 140-150 mg/dl, iau un supliment de 15-20 de carbohidrați înainte. Dacă am hiperglicemie peste 250 mg/dl nu fac sport deloc și fac un test de corpi cetonici. Uneori, o glicemie de peste 200 mg/dl nu e doar o glicemie post-prandială crescută. Poate fi cauzată de lipsa insulinei (acul penului e înfundat, pompă nefuncțională, am uitat penul în soare sau am sărit pur și simplu peste o doză), caz în care apar așa numiții corpi cetonici iar exercițiul fizic nu e recomandat.

Căutând echilibrul

În principiu, pentru a evita hipoglicemiile din timpul sportului sau hipo/hiperglicemiile după sport, urmăresc atent glicemia înainte, în timpul și după exercițiul fizic și ajustez insulina și carbohidrații, în funcție de tipul de sport pe care îl fac și durata acestuia.

De exemplu, dacă plănuiesc să alerg după micul dejun, mănânc normal dar îmi fac mai puțină insulină decât de obicei. Dacă în schimb alerg înainte de masă, iar glicemia e mai mică de 150 mg/dl, voi lua un supliment de carbohidrați sau, dacă am o pompă de insulină, voi scade insulina bazală la 70%  începând cu o jumătate de oră înainte de sport până la o jumătate de oră după.

Dacă alerg seara, pe langă cele de mai sus, scad și insulina bazală pe timpul nopții (rata bazală temporară de 80%) sau mănânc 10-15 carbohidrați înainte de culcare, pentru că am observat că după o alergare de seară fac hipoglicemie în timpul nopții.

Ce facem în schimb dacă plănuim o zi la ski sau un traseu lung pe munte? Cand fac Lantus de exemplu, îmi scad doza cu câteva unități, cu riscul ca dimineața să am glicemia crescută, problemă pe care o rezolv cu o mică corecție cu insulină rapidă. Pe parcursul zilei, doza scazută de Lantus va scădea riscul de hipoglicemie, însă am grijă să scad si insulina pe care o iau pentru masă sau să mănanc carbohidrați în plus. Dacă în schimb port pompa de insulină,   am posibilitatea de a scădea rata bazală  doar cu o oră înainte de a începe activitatea fizică, ceea ce elimină problema hiperglicemiei de dimineață.

Bicicleta în schimb pare să îmi puna cele mai puține probleme. La o tură de 2-3 ore, pe teren relativ plat, fără urcușuri multe, eu nu am nevoie să scad foarte mult insulina sau să consum foarte mulți carbohidrați suplimentari. În schimb dupa pragul de 3 ore, pot fi sigură ca glicemia mea va scădea rapid, asa că am grijă să mă testez după 2 ore și să îmi scad rata bazală a pompei de insulină pentru câteva ore sau să mănânc 15-30 de carbohidrați.

Dar mai e ceva…

Mai intervine însă o variabilă în relația dintre sport și diabet: tipul de exercițiu fizic. Mai sus am povestit doar despre exerciții cardio, exerciții aerobe, care oxigenează corpul și întăresc sistemul cardiovascular. Efortul anaerob (exercițiile de forță), prin hormonii care se eliberează, provoacă creșterea glicemiei. De obicei această hipergliceme apare curând după terminarea exercițiilor și scade în orele următoare, ca urmare a metabolismului accelerat și consumului mai mare de energie. Nu am foarte multă experiență cu exercițiile de forță, am început acum câțiva ani un program, la care am renunțat după câteva săptămâni din cauza hiperglicemiilor sâcâitoare de după. De obicei o doză mică de insulină (o unitate) înainte de efortul anaerob ajută, dar nu am reusit să găsesc doza perfectă, așa că am renunțat și am revenit la exerciții mai blânde.

Oricât de greu ar fi să găsim echilibrul perfect între diabet, sport și motivație, eu cred că efortul merită, pentru că beneficiile sunt pe masură. Un diabetic e perfect capabil să trăiască din plin, să se bucure de sport și chiar să facă performanță. Cred că nu ar trebui să lăsam diabetul să ne oprească, chiar dacă pentru noi o oră de sport implică mai multă planificare și o geantă de sport mai mare decat a unui om sănătos.