Stiri

Greutatea la naștere și markerii de risc

Greutatea la naștere și markerii de risc pentru diabetul

01/03/2015

Apple Watch va avea functie de monitorizare a glicemiei diabeticilor

Pacienții cu diabet care folosesc instrumente de măsurare a

Interviu cu Dr. Andrei Manu-Marin, Urologie

21/05/2013

Interviu cu Dr. Andrei Manu-Marin, medic primar – specialitatea Urologie. Contact: Cabinet EVOMED, tel. 0740077337, www.evo-med.ro

Dr.  Andrei Manu-Marin

 

1. Domnule doctor, care este impactul incontinenței urinare la femei? Ne puteți da câteva repere statistice cu privire la acest fenomen?

Incontinența urinară reprezintă pierderea involuntară de urină. Cum definiția aceasta a fost revizuită de curând, să cuprindă toate aspectele pierderii de urină, puem să luăm în considerare cele mai mari valori statistice internaționale, anume că 50% dintre femei pierd urină. Cum pierderea de urină include atât femeia care prezintă pierdere de urină o dată pe lună, de exemplu la sala de sport, în timpul efortului intens, cât și femeia care pierde zilnic când tușește, se poate trage concluzia că este necesară o oarecare diferențiere. Statisticile în care femeile pierd urină săptămânal și consideră aceasta o problemă ce necesită tratament apreciaza prevalența incontinenței la circa 10% din populația feminină.Totuși, doar un sfert se adresează unui medic pentru a obține o recomandare sau un tratament. În primul rând trebuie explicată diferența între formele de incontinență. Cea mai frecventă formă la femei este incontinența de efort adică pierderea de urină la tuse, efort fizic etc. Este important ca aceasta să fie de la început deosebită de incontinența cu imperiozitate care apare la persoanele a căror senzație de urinare este subită și intensă le determină să alerge spre toaletă și în acele momente pierd urină; aceasta nu este o pierdere legată de efort și are alte soluții terapeutice. Pe lângă acestea mai există incontinența prin „prea plin” ca urmare a decompensării vezicii care rămâne mereu plină, dar și diferitele forme de incontinență ale vezicii neurologice. A populariza definițiile acestor forme de incontinența și a principiilor de stabilire a unui diagnostic cred că reprezintă primul pas în a obține o calitate mai bună în îngrijirea acestor pacienți.

2. Aveți în derulare programe de informare a medicilor și a publicului larg?

În prezent avem o campanie cu ocazia “Săptămânii Continenței Urinare”. Această manifestare este organizată de către Societatea Internațională a Continenței (http://www.ics.org/), pagina manifestării fiind (http://www.ics.org/Documents/Documents.aspx?FolderID=57). Anul trecut am organizat o campanie de postere și flyere și un interviu la Radio Romania Cultural. Anul acesta am deja câțiva colegi din mai multe orașe care vor sa participe; numele lor sunt prezente pe posterul campaniei. Scopul campaniei este de a informa persoanele care pierd urină că există tratamente ce le pot ameliora simptomele, fără a recurge neapărat la chirurgie.

3. Care ar fi cele mai recente descoperiri și tendințe la nivel mondial în ceea ce privește tratamentul incontinenței urinare prin tehnici microinvazive sau nechirurgicale?

Incontinența de efort are ca ultimă soluție chirurgia, care evoluează spre tehnici micro-invazive. Incontinența cu imperiozitate în general este tratată nechirurgical. Important este însă faptul că în primul timp toate formele de incontinență trebuie să beneficieze de metode de tratament comportamental, de re-educare a micțiunii, de re-antrenare a perineului. Această etapă poate să dureze 1 – 3 – 6 luni timp în care progresele pacientei sunt urmărite. Cu astfel de metode, în vestul Europei, 50% dintre paciente ajung să fie mulțumite de controlul urinar la un nivel la care să nu mai dorească operația. Aceste metode sunt aplicate în Centre de Pelvic Care cum este și Centrul Evomed din București (www.evo-med.ro).

4. Care sunt rezultatele și cum privesc medicii români tehnicile pe care le promovați?

Personal încerc să mă implic mai mult în tehnicile de tratare a vezicii neurologice. Una din metodele răspândite, eficiente și nechirurgicale de tratament a tulburărilor de umplere și evacuare din vezica neurologică este Cateterizarea Intermitentă Curată (CIC). Prin acesată metodă pacientul este învățat să se autosondeze de 3-6 ori pe zi autosondajul înlocuind urinarea proprie care a devenit ineficientă sau imposibilă; CIC este folosită cu succes și la pacienții incontinenți cu vezică neurologică, reușind să prevină pierderile de urină. Cu toate că nu este acceptată ușor de pacienți nu am avut până acum pacienți care să refuze această tehnică sau care să nu poată să o învețe. Mai mult, m-a mirat refuzul unor medici de a accepta metoda, preferând să sfătuiască pacienții să admită aplicarea unui cateter uretrovezical permanent. Studiile clinice au dovedit că CIC are o rată mai mică de infecții urinare decât un cateter permanent; riscul de a leza uretra, atunci când pacientul este instruit corect de personalul medical este nul.

5. Care este impactul tehnicilor neinvazive asupra pacientului?

Impactul este mai mic decât o intervenție chirurgicală care are și dezavantajul că este o procedură ireversibilă. Tehnicile de re-antrenare a perineului pentru femeile cu incontinență urinară necesită complianță și voința pacientei. În cazul în care incontinența este cu imperiozitate, la aceste metode se asociază și terapia cu antimuscarinice, care are efecte adverse frecvente, uscăciunea gurii fiind cel mai greu de suportat.

6. Odată cu evoluția tehnologiei este clar că se tinde spre alegerea unor tehnici cât mai puțin invazive și care să scurteze și timpul de refacere. Care credeți că sunt direcțiile de cercetare la nivel mondial și cum anticipați că vor evolua acestea?

Sunt în prezent în desfășurare studii clinice cu diferite medicamente tratarea incontinenței cu imperiozitate, medicamente care să fie mai eficiente și cu reacții adverse nesemnificative comparativ cu antimuscarinicele. În cazurile extreme, care nu răspund la primele linii de tratament, se aplică injectarea vezicii urinare cu toxina botulinică pentru a înlătura pierderile de urină ca urmare a contracțiilor necontrolate ale vezicii sau implantarea unui pacemaker în centrii sacrați care coordonează activitatea vezicii, operație numită neuro-modulație; aceasta din urmă este însă o procedura delicată prin faptul ca 50% din pacienți necesită reajustarea periodică, uneori lunară, a parametrilor de funcționare a pacemaker-ului.

 

Share