Stiri

Greutatea la naștere și markerii de risc

Greutatea la naștere și markerii de risc pentru diabetul

01/03/2015

Apple Watch va avea functie de monitorizare a glicemiei diabeticilor

Pacienții cu diabet care folosesc instrumente de măsurare a

Prediabetul la copii și adolescenți

15/02/2013

Prediabetul este definit prin niveluri ridicate ale glucozei în sânge (glicemiei) peste intervalul normal, dar mai scăzut decât în cazul diabetului. Diagnosticarea timpurie a prediabetului identifică persoanele în risc și previne dezvoltarea diabetului zaharat de tip 2 și a bolilor cardiovasculare.

Valorile prag pentru prediabet s-au schimbat de-a lungul timpului, dar aici sunt prezentate date din ultimul deceniu.

Definiția prediabetului conform Organizației Mondiale a Sănătății. Pacienții sunt considerați la risc crescut de a dezvolta diabet dacă prezintă una sau ambele dintre următoarele stări:

  •  Alterarea valorilor glicemiei a jeun (IFG): valori ale glicemiei a jeun de 110-125 mg/dl

sau

  •  Alterarea toleranței la glucoză (IGT): valoarea glicemiei (măsurată la 2 ore după administrarea a 75 g de glucoză pe cale orală) > 140 mg/dl și mai mică de < 200 mg/dl.

Niciuna dintre definiții nu include alți factori de risc pentru dezvoltarea diabetului, cum ar fi istoricul de diabet în familie, obezitatea sau alți parametri ai sindromului metabolic.

Mulți pacienți cu prediabet nu vor dezvolta niciodată diabet zaharat de tip 2. Din acest motiv Organizația Mondială a Sănătății a sugerat utilizarea unei terminologii diferite cum ar fi “hiperglicemie intermediară”.

Dezvoltarea diabetului de la starea cu glicemie normală este un proces continuu.

Primul stadiu este caracterizat de rezistență la insulină însoțită de secreție crescută de insulină, prin mecanism compensator; acest stadiu poate dura mai mulți ani. Pacienții care prezintă atât IFG cât și IGT au rezistență la insulină dar tipul lor de rezistență la insulină diferă. Cei care au IFG au predominant rezistență hepatică la insulină, în timp ce cei care au IGT au predominant rezistență musculară la insulină.1

În al doilea stadiu, celulele beta (celulele pancreatice care secretă insulină) nu mai pot compensa pentru rezistența crescută la insulină și apare hiperglicemia, evoluția fiind de la  prediabet la diabet, pe măsură ce funcția deficitară a celulelor beta se agravează. Această pierdere progresivă a celulelor beta este probabil determinată de un complex de factori genetici, de mediu și biochimici. Prezența timpurie a prediabetului sau a diabetului zaharat de tip 2 la copii crește posibilitatea unui proces fiziopatologic accelerat la tineri.2

 

Factori de identificare a riscului de prediabet

Obezitatea. Prevalența prediabetului la copiii obezi variază în diverse studii. IGT a fost detectat în 25% dintre copiii obezi cu vârste cuprinse între 4-10 ani și 21% la adolescenții obezi cu vârste între 11-18 ani.3 Într-un studiu a 736 de copii supraponderali sau obezi, 7,66% aveau IFG și doar 3,8% aveau IGT.4 Comparat cu adolescenții cu greutate normală, adolescenții obezi aveau o rată de 2,6 ori mai mare de prediabet.5

Istoric familial de diabet zaharat. Istoricul familial este un factor de risc puternic pentru IFG. Printre copiii și adolescenții cu vârste cuprinse între 7 și 15 ani din Mexic, IFG (conform criteriilor ADA) a fost identificat la 88% dintre cei cu istoric familial de diabet, comparat cu doar 1,9% în cazul celor fără istoric familial de diabet.6 În plus, istoricul familial de diabet la rudele de gradul 1 a fost asociat cu IFG chiar și în absența obezității. Similar, la copiii obezi din Germania istoricul de diabet la părinți a fost asociat un risc de prediabet de 9,5 ori mai mare.7

Sex. Prevalența prediabetului la băieți este de 2,4 ori mai mare decât la fete.5

Vârsta. Adolescenții cu vârsta cuprinsă între 12 și 15 ani au o rată semnificativ mai mare de prediabet decât cei cu vârste cuprinse între 16 și 19 ani.5 Acest lucru ar putea fi datorat apogeului rezistenței la insulină care apare la pubertate în perioada adolescenței timpurii.

Pubertatea.  La 437 de copii și adolescenți supraponderali, pubertatea (stadiu Tanner 2 sau mai mare) a fost asociată cu un risc mai mare de 5,5 ori comparat cu perioada prepubertate.7

Factori de risc cardiometabolici. Adolescenții cu doi sau mai mulți factori de risc cardiometabolici (hipertensiune, dislipidemie și hipertrigliceridemie) au o rată mai mare de 2,7 ori de prediabet decât cei fără factori de risc cardiomedabolici.5 Similar, adolescenții cu hiperinsulinemie au o prevalență de 4 ori mai mare decât cei fără factori de risc cardiometaboloci.

Etnie. Date din Cercetarea Națională de Examinare a Sănătății și Nutriției pe adolescenți din SUA a demonstrat că tinerii negrii non-hispanici au rate mai mici de prediabet decât tinerii albi non-hispanici (rata de prevalență 0,6; interval de încredere 95% 0,4-0,9).5 Tinerii hispanici au niveluri semnficativ mai mari de glicemie a jeun decât tinerii negri.

Screening-ul pentru prediabet este semnificativ la pacienții cu istoric parental de diabet, sunt obezi și au intrat la pubertate; mai ales în cazul pacienților anumitor grupuri etnice.

Anual, între 5 și 10% dintre adulții cu prediabet dezvoltă diabet. Spre deosebire de adulți, copiii și adolescenții cu prediabet pot ajunge din nou la glicemie normală.

Prediabetul este un factor de risc recunoscut atât pentru diabet zaharat de tip 2 cât și pentru boli cardiovasculare. Totuși poate fi considerat, de asemenea, și o afecțiune de sine stătătoare.8

La adulți, prediabetul este asociat cu retinopatie, cu o incidență de 2 ori mai mare de microalbuminurie și neuropatie. În prezent nu sunt disponibile date despre impactul prediabetului asupra morbidității la copii. În plus, din cauza suprapunerii dintre sindromul metabolic și prediabet, este dificil de făcut distincția între contribuția hiperglicemiei și efectele altor anormalități metabolice. În final, cu o rată mare de revenire la toleranța normală la glucoză, implicațiile diagnosticului cu prediabet la adolescenții tineri sunt neclare.

Având în vedere datele limitate pentru a sprijini intervențiile farmaceutice la adolescenții cu prediabet, pilonul tratamentului rămâne schimbarea stilului de viață concentrându-se pe respectarea unei diete sănătoase și activitate fizică regulată, deși acest lucru poate fi dificil de realizat.9,10

Referințe bibliografice:

  1. Tabak AG et al. Lancet 2012; 379: 2279 – 2290
  2. Weiss R. Pediatr Diabetes 2007; 8 Suppl 9: 70-75
  3. Sinha R et al. NEJM 2002; 346: 802 – 810
  4. Cambuli VM et al. Diabetes Metab Res Rev 2009; 25: 528-534
  5. Li C et al. Diabetes Care 2009; 32: 342 – 347
  6. Rodriguez-Moran M et al. Pediatr Diabetes 2010; 11: 331 – 336
  7. Reinher T et al. Pediatr Diabetes 2009; 10: 395 – 400
  8. Grundy SM. J Am Coll Cardiol 2012; 59: 635-643
  9. Nathan DM et al. Diabetes Care 2007; 30: 753-759
  10. DPPR Group. Lancet 2009; 347: 1677-1686

Share

     

Vocabular

Rezistența la insulină

Reprezintă una din cauzele importante ale diabetului de tip 2. Apare atunci când organismul nu răspunde adecvat la ac ...

Citeste mai departe

  • Blogroll